Valerie Hammond este specialist cu o vasta experienta internationala in women development lucrand in aceasta calitate atat pentru agentii guvernamentale britanice, cit si pentru ONU. Interesul ei merge de la sprijinirea femeilor din lumea intreaga in urcusul lor profesional spre top management pana la caritate si strangerea de fonduri in vederea gasirii de tratamente destinate copiilor bolnavi de scleroza multipla sau educatia copiilor defavorizati. Valerie Hammond este o femeie puternica si sensibila in acelasi timp, care vorbeste cu modestia expertului.
Am vazut in CV ul dumneavoastra foarte impresionant ca ati lucrat in domenii foarte diferite. Cum a fost posibil acest lucru si care au fost beneficiile pentru dumneavoastra? Care a fost traseul care v-a transformat in specialist in women development?
Am lucrat de-a lungul timpului in domenii foarte variate, ceea ce mi-a dat o viziune de ansamblu asupra domeniului afacerilor si m-a ajutat sa inteleg mai bine aspectele globale ale unor probleme. Pasii pe care i-am facut nu au fost intamplatori ci m-au purtat de la o etapa la alta legandu-se si ducand la ceea ce sunt eu astazi din punct de vedere profesional.
Atunci cand am absolvit se presupunea ca o sa urmez o cariera didactica, dar nu am dorit sa intru in domeniul invatamantului imediat de pe bancile scolii. Consideram ca poti fi un dascal cu adevarat valoros doar dupa ce cunosti tu din experienta proprie suficient de multe lucruri din care sa ai ce impartasi cu altii. Asa ca am pornit la drum sa imi fac experienta si am poposit pentru primul meu job intr-un cabinet de avocatura. Promovarea nu era in nici un caz un scop ci dobindirea de cunostinte. Cind am considerat ca am acumulat suficient am plecat sa lucrez intr-o companie producatoare de film. Era vorba de un domeniu incitant, in care faceam mereu altceva si totodata de un mediu deosebit deoarece compania credea in oameni si incuraja initiativa personala. Apoi lucrurile s-au schimbat si am decis ca e timpul sa plec. Am lucrat apoi intr-o companie IT americana, nou intrata pe piata UK. Pe vremea aceea computerele erau imense. Am invatat multe lucruri aici caci lucram mereu in alta parte. Dupa ce dezvoltam un sector primeam altul si tot asa. Am stat acolo multi ani si satisfactia muncii era mare, dar pe urma m-am casatorit si nu am vrut sa mai calatoresc atit de mult si am plecat la o companie petroliera la departamentul IT, ca sa pot folosi experienta anterioara. Lucram cu tari foarte diferite ca Africa, Benelux.etc. Am observat ca oamenii trebuiau sa se potriveasca cu tehnologia si nu viceversa si am spus ca as vrea ca lucrurile sa se faca altfel. Mi s-a dat mina libera si asa a inceput apropierea de HR. Fiind un domeniu nou pentru mine a trebuit sa invat enorm. Am sprijinit initiativa, creativitatea, si capacitatea de decizie si lucrurile au inceput sa mearga.
Ca o continuare, am lucrat mai apoi intr-o agentie guvernamentala ce se ocupa de industria petroliera. Dupa aparitia The Sex Discrimination Act mi s-a cerut sa fac o cercetare legata de rolul si locul femeilor in industria petrolului. Am descoperit o situatie trista, caci femeile aveau joburi mult sub calificarea lor, desi erau destul de numeroase femei angajate in domeniu. Am facut deci un raport bine documentat si s-au luat masuri de remediere. In timp, lucrurile s-au schimbat.
Apoi am trecut la un alt nivel, la un studiu al unei agentii guvernamentale pe zece sectoare diferite al industriei si deci o cercetare mai larga a rolului si locului femeilor in companii.
Pe urma am lucrat la ONU intr-un proiect legat de femeile din varful ierarhiei organizatiilor internationale. Dar, pentru a avea femei in aceste pozitii internationale, era nevoie si de reprezentare la nivel national in pozitii de top management, nu doar in Europa si America de Nord, ci si in tari din Africa sau America de Sud. Aici am primit o imagine globala a situatiei reale, inclusiv din Europa, si am inceput asa cum isi dorea o prietena to do more for the women for which the buss never comes. E o misiune care continua si acum.
Intr-un final am ajuns la Roffery Park Institute, care e o organizatie deosebita ce are un numar egal de membrii femei si barbati. E un mediu de cooperare, in care fiecare are rolul si locul sau, si care permite dezvoltare echitabila a oricaruia dintre angajati. Aici am inceput sa impartasesc din experienta mea si altora, asa cum planuisem atunci cind am absolvit.
Inca mai lucrati si acum impreuna cu cei de la Roffery Park Institute? Care este sfera preocuparilor dumneavoastra la ora actuala?
Inca mai sunt membru in Board-ul de la Roffery, dar am inceput sa lucrez mult in caritate. Acum fac parte dintr-un proiect de strangere de fonduri pentru cautarea unor remedii la scleroza in placi la copii si adolescenti, sau la alte boli cumplite ce ii afecteaza din pacate si pe cei mici.
De asemenea activez intr-un trust educational care doreste sa dea prin educatie un start corect si bun in viata copiilor defavorizati din tari din Africa sau America de Sud. In Africa, educatia este perceputa ca o comoara si deci ca un mod de iesire din saracie.
Inveti mult din tarile in curs de dezvoltare in care mergi sa ajuti, dar te intorci si tu la randul tau imbogatit cu noi perspective asupra vietii. E la fel si in business, caci am invatat in studiile mele ce au cuprins mai multe tari, sau in cadrul contractelor de consultanta ce vizau companii din alte regiuni ale lumii, lucruri mereu surprinzatoare si solutii sau perspective cu adevarat noi pentru mine.
Cu ce ocazie a venit Valerie Hammond de data aceasta in Romania?
Centrul de Dezvoltare Managerială împreună cu HR Club a organizat in luna Octombrie la Cluj-Napoca, editia a patra a conferintei “Putere prin oameni” cu tema “Ritm şi direcţie pentru dezvoltare organizaţională accelerată”. Am fost invitata alaturi de Michael Jenkins, Director Executiv al Roffey Park Institute, sa particip la aceasta conferinta. Conferinţa a fost structurata in sesiuni plenare, pe parcursul cărora au avut loc prezentarea unor experienţe practice dar şi modele conceptuale, dar si sesiuni de întrebări – răspunsuri – comentarii si ateliere de lucru unde am avut ocazia sa intalnesc foarte multi manageri veniti din toata Romania.
Dupa parerea dumneavoastra, ce beneficii dar si neajunsuri rezulta din feminizarea unor profesii in domeniul muncii zilelor noastre?
Business-ul ar trebui sa fie o reflexie a societatii zilelelor noastre unde locul si rolul femeilor este deja bine stabilit. Este firesc sa se valorizeze caracteristicile specifice mai ales femeilor sau barbatilor, dar care exista intr-o masura sau alta la ambele sexe, dar in acelasi timp ar trebui sa nu se generalizeze considerand ca exista joburi specific feminine/masculine. Ceea ce ar trebui sa existe ar fi un mixaj echilibrat de masculin si feminin in orice domeniu al muncii. Cu siguranta nu exista joburi strict pentru unul din sexe, meserii pentru barbati si meserii pentru femei si doar anumite caracteristici individuale ne fac sa excelam sau nu intr-un domeniu sau altul.
De asemenea mi se pare neadecvata exagerarea implicarii femeilor in medii de munca grea din industrie, cu adevarat grea, nu doar pentru femei ci si pentru barbati. Pe de alta parte, faptul ca o munca e prea grea pentru o femeie poate fi un semn ca e o munca prea periculoasa pentru oricine, fie femeie sau barbat, si deci ar trebui luate masuri de imbunatatire a mediului de munca in sectorul respeciv si de sporire a masurilor de siguranta si protectia muncii.
Din experienta dumneavoastra, care ar fi metodele si mijloacele specifice care pot fi folosite de o organizatie pentru a incuraja leadershipul femeilor?
Multe femei isi spun ca doresc sa urce scara ierarhica pe meritul lor si ca nu doresc vreau tratament special. Acest fapt poate fi laudabil, dar atunci cind exista o lipsa severa de reprezentare a femeilor intr-o organizatie este nevoie de discriminare pozitiva, de sprijinul senior managerilor, de mentoring care sa ofere femeilor sprijin pe tot parcursul drumului lor ascendent pe scara ierarhica. Femeile ajunse sus ar trebui sa sa le ajute pe cele ce vin din urma si nu sa ridice scara pe care au urcat, ca si pina acum. Un alt mijloc de incurajare a femeilor de a dori sa devina manageri de top ar fi apelarea la coaching.
Luand in considerare mediul muncii contemporan care ar fi balansul ideal intre munca si viata personala?
In ultimul timp barbatii tind sa se ocupe tot mai mult de familie si copii, ceea ce este un pas inainte. Totusi, este dificil pentru o femeie sa imbine munca cu viata de familie si de aceea ea trebuie sa fie in primul rand un foarte bun organizator. Exista exemple de femei in top management cu sase copiii, dar si din cele care considera ca un sigur copil ar fi deja prea mult. Dupa parerea mea este posibil sa le combini, dar acest fapt implica mult efort si mult stres. E nevoie mai ales de un parteneriat puternic, real, cu sotul, de planificarea activitatilor familiei ca si a celor de serviciu. Exista zile foarte importante in viata familiei cum ar fi sarbatorile, sau prima zi de scoala, etc care trebuie tinute doar pentru acest scop si nu trebuie ratate. De aceea, eu am date cind nu accept nici o intilnire si ma dedic exclusiv familiei, care ma intelege si ma sustine in restul timpului pe care il dedic muncii mele.
Cred ca presiunea e foarte mare, caci femeile de cariera isi doresc sa fie in acelasi timp mame exceptionale, sotii minunate si manageri de top, fiind perfectioniste in toate. Asa cum spuneam este posibil, dar este foarte dificil si trebuie sa fii un manager de exceptie atat in viata privata cit si cea profesionala ca sa poti gestiona toate problemele ca apar pe parcurs.
Care ar fi diferentele specifice pe care femeile le pot aduce in mediul unei organizatii si cum ar putea managerii sa ajute la maximizarea acestui potential?
A avea femei in managementul unei companii aduce o noua dimensiune si o perspectiva diferita asupra problemelor. Uneori femeile pot schimba in bine lucrurile si modul de perceptie al unei organizatii. Ceea ce e bun pentru femei e si mai bun pentru organizatie si cu siguranta nu e vorba de a da barbatii la o parte ci de a fi parteneri egali. Managerii trebuie doar sa le dea cuvantul tuturor celor implicati, fie ei barbati sau femei.
Interviu realizat de Cristina Mihaela Pop
Foto Cristina Mihaela Pop
BUSINESS WOMAN
octombrie 2009
